Asmera to the world

ma tot gindeam ce sa scriu. am atitea de spus si nu stiu cu ce sa incep. am pierdut jumatate de zi gindindu-ma… intre timp am reusit sa vad citeva telenovele lipsite de sens, sa privesc prin geam la vagabonzii din cartier, care, in mica lor societate, in lumea lor unde prioritatea e sa supravietuiesti, pot fi fericiti. cine a mai auzit: vagabonzi fericiti? eu. am auzit. am vazut. nu pot sa neg faptul ca acea fericire putea fi cauzata de o simpla doza de alcool sau de o tigara gasita la marginea drumului. si totusi, indiferent de motiv, acei oameni blocati in centrul mizeriei, fara perspectiva salvarii, stiu sa zimbeasca. cit de des zimbesc eu?