Oamenii îti cer o meserie. – Ca si cum faptul de-a tråi n-ar fi una – si încå cea mai grea !
recunosc: nu am un sir de idei geniale cu care as vrea sa-mi demonstrez inteligenta, capacitatea de a scrie sau talentul de a-mi inventa probleme si adevaruri inutile (ceea ce fac prea des). vreau doar niste pareri. vreau parerea ta. apropo, mersi pentru faptul ca ”ma citesti”.
nu sunt eleva. nu sunt studenta. nu lucrez. nu sunt casatorita. nu sunt insarcinata. nu sunt dependenta de droguri. probabil te-ai intrebat: “atunci ce esti?”. toata lumea se intreaba. sunt om. nu ar fi suficient. e adevarat, am un oarecare motiv pentru care nu fac nimic. e o pauza necesara, foate scurta si foarte utila. sunt convinsa ca fac exat ceea ce trebuie, sau, mai bine spus, nu fac ceea ce nu trebuie. si totusi nu pot inspira adinc aerul libertatii. sunt atacata de rude bagacioase care abia asteapta sa strige in gura mare ca fata aia nu face nimic anul asta. “prietenii” ma privesc cu o admiratie falsa care ascunde invidie (in cazul celor care habar nu au de ceea ce se intimpla) sau o bucurie ascunsa de aparenta nereusita. de fapt, ma bucur eu pentru ei, pentru satisfactia pe care o primesc la ideea ca o eleva atit de buna, pe fruntea careia era scris: “succes, cariera, viitor”, nu face nimic. de fiecare data cind ma vad, ma intreaba- cu zimbetul acela ironic, plin de compasiune prefacuta- “si totusi ce ai hotarit? intri la universitate? sau iti gasesti un job?” . de ai putea sa le vazi fetile. radiaza de placere! cu rudele e diferit. toate babele astea nefericite ma privesc cu nedumerire, incercind sa gaseasca o explicatie situatie mele. si o gasesc. cele din partea mamei sunt convinse ca sunt insarcinate si ma casatoresc pe secret si prin urmare voi fugi din tara. bulgarii, adica toate rubedeniile tatei discuta boala grava de care sufar. inca nu sunt sigura ce am, cancer, sida… poate vreo pneumonie, in cazul in care prezicerile s-au limitat la fantezia matusii cu gainile negre. o alta baba innascuta care nu-si paraseste satul doar pentru a avea grija de 4 gaini negre, la fel de batrine ca si ea. in fine… sunt in centrul atentiei! e impresionant talentul omului de rind! tre’ sa fiu si eu vreo artista de talentate ce imi sunt rudele…
uite ca ai aflat 5 minute din biografia mea. probabil nu cele mai impresionante 5 minute. si totusi, as vrea sa cred ca oamenii stiu sa priveasca mai departe de conventii si banalitati. asta-s eu, asa cum ma vezi. trebuie sa am neaparat un trecut, o istorie cuceritoare, o biografie incarcata si planuri geniale si iluzorii de viitor pentru a fi privita ca cineva?! am facut cunostinta cu baiatul ciudat din cafenea. am vorbit 3 ore fara o mentiona cine sunt, cu ce ma ocup, fara a-mi relata lista de evenimente marcante. habar nu am cine e el. stiu doar ca e baiatul ciudat din cafenea cu care as putea vorbi la infinit… deci se poate! pot fi cineva fara a-mi avea istoria gravata pe frunte si toate reusitele imprimate in privire. sau nu? sau nu se poate? in fine… spune ceva… ti-as fi foarte recunoscatoare…
